Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

vineri

8

ianuarie 2016

6

COMENTARII

Aceasta nu este o poveste de succes

Scris de , Publicat in Căutări

Tot încerc să scriu ceva despre 2015 de o vreme. Înainte de acest an, în marea majoritate a timpului, îmi doream să scot o carte şi să prezint o emisiune şi, cum acestea nu apăreau, mă simţeam îndreptăţită să fiu nefericită şi deznădăjduită.

Iată că s-au întâmplat, aşa că probabil că titlul ar fi trebuit să fie „Cel mai grozav an” etc., dar nu ştiu cine ar avea chef să citească aşa ceva. Nici măcar eu să scriu. Prin urmare, înşir ce am înţeles eu în anul care s-a dus. Cu menţiunea că blogul de faţă nu şi-a propus niciodată să fie unul de jurnalist sau de scriitor. Sunt doar nişte gânduri care îmi trec prin minte uneori. Luaţi-le ca atare.

În 2015 am învăţat că:

-oamenii nu ţin la noi pentru ce ni se pare nouă că am realizat, pentru principiile noastre sau premiile obţinute, ci ne apreciază prin prisma felului în care ne purtăm cu ei, a ceea ce suntem dispuşi să le oferim şi, de cele mai multe ori, pentru diplomaţie şi modul în care ne strunim orgoliul.

-destinul nostru ar fi putut fi cu totul altfel dacă, timp de câteva secunde într-o seară, cineva ar fi avut un pic mai mult curaj.

-uneori primim o a doua şansă fără ca asta să schimbe nimic. Alteori, orice am face, oricât de lungă ni s-ar părea viaţa, a doua şansă nu mai apare niciodată.

-plânsul şi tăvălitul pe jos încă mai pot rezolva lucruri, indiferent ce vârstă avem.

-oamenii nu se schimbă decât dacă vor, dar, dacă ajung să ţină la noi, chiar vor să se schimbe.

-părinţii noştri au cea mai uluitoare capacitate de iertare posibilă în această lume. Cred că-i spune iubire necondiţionată.

-de multe ori vrem să dăm timpul înapoi, acuzându-ne că nu l-am trăit destul de bine. Dar cu toţii îl pierdem, aşa suntem făcuţi.

-alteori ne bucurăm că timpul se scurge şi nu mai suferim. Dar tuturor ne trece până la urmă, orice. Se numeşte supravieţuire.

Nu mai sunt nici nefericită, nici deznădăjduită. Am scos cartea, am prezentat emisiunea. Fericirea însă ţine morţiş să se ascundă în alte şi alte locuri. Sau poate nu se ascunde nicăieri, poate chiar nu există. Eu însă voi continua să o caut.

6 Comentarii

    • Anda
  1. Animalul
    • Anda
  2. Cumpariluzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *