Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

Autor

vineri

10

februarie 2017

1

COMENTARII

Never Let You Go

Scris de , Publicat in Întâmplări

Closertosky

După moartea prietenului ei, Eugenia Kuyda i-a creat acestuia o conștiință virtuală. Un program care să răspundă în locul lui, în aceeași manieră în care ar fi făcut-o chiar el. Roman Mazurenko fusese pasionat nu doar de informatică, ci și de artă, în toate formele ei. Călătorea mult, iubea petrecerile și avea o personalitate fascinantă. Cu ajutorul inteligenței artificiale, Eugenia voia să-i păstreze individualitatea. A adunat mesaje, mii de linii de dialog schimbate de Roman cu prietenii, informații, fotografii, în scopul de a reconstrui o adevărată rețea neuronală, capabilă să-i reproducă stilul de a conversa.

(mai mult…)

vineri

16

decembrie 2016

2

COMENTARII

Show Must Go On

Scris de , Publicat in Întâmplări

mica

Am ajuns, la un moment dat, cu diverse treburi organizatorice, printr-un studio din TVR în care am prezentat, vreme de vreo două sezoane, o emisiune în direct. Aproape că nu mi-aș fi amintit de asta atunci dacă nu aș fi zărit, aruncat într-un colț neluminat, plin de praf, vechiul meu decor. (mai mult…)

marți

25

octombrie 2016

2

COMENTARII

Glitch

Scris de , Publicat in Căutări

glitch_mic

Când aveam vreo 10 ani, distracția preferată a mea și a vărului meu, cu doi ani mai mic, a fost, o vreme, să scriem povești SF la patru mâini. Le inventam unul în continuarea celuilalt și le băteam la mașina de scris a unchiului meu, una care mereu rata litera „r”. Văru-meu nu mă lăsa să omor nici un membru al echipajului care avea misiuni în alte galaxii. (mai mult…)

sâmbătă

17

septembrie 2016

0

COMENTARII

Poveste de dragoste cu voci de radio

Scris de , Publicat in Dilema veche

radio_mic

Aşteptam ritualul de sâmbătă seara o săptămână întreagă. Anii ’90 se apropiau de mijloc, iar eu tocmai intrasem la liceu. „Discoteca în blue jeans” se trasmitea în eter pe Programul III, adică Radio România Tineret, şi ţinea toată noaptea de sâmbătă spre duminică. (mai mult…)

vineri

3

iunie 2016

1

COMENTARII

vineri

15

aprilie 2016

0

COMENTARII

Rezultat: negativ

Scris de , Publicat in Căutări

Mica

De câte ori am de-a face cu spitale și doctori trec printr-o gamă de stări greu de clasificat. În primul rând, mi-e frică. De întrebări, de durere, de tot ce ar putea să urmeze. În al doilea rând, omit să spun tot adevărul. Pentru că n-am respectat regulile, n-am fost cumpătată, n-am ascultat. În al treilea rând, mi-e rușine. Să fiu dezbrăcată, înțepată, întoarsă pe toate părțile. Și, în cele din urmă, mă simt cumplit de vulnerabilă. Ca și când orice rău mi se poate întâmpla. Ca și când toată viața mea confortabilă de până atunci s-ar putea schimba, iar eu ar trebui, chiar „ar trebui”, să o iau de la capăt, altfel. (mai mult…)

duminică

3

aprilie 2016

0

COMENTARII

Povești adevărate despre lucruri întâmplate

Scris de , Publicat in Camere de hotel

Mica

Am încheiat „Camere de hotel” așa: …dacă ar trebui să dau un sfat unor adolescenţi, pe teme de alegeri şi reuşită, aş zice să nu se teamă de gări. Să urce în trenuri. S-o facă imaginându-şi doar destinaţia, conştienţi fiind că drumul, viteza şi condiţiile de călătorie pot să nu depindă de ei. Că se pot răzgândi şi pot coborî, chiar de mai multe ori, fără ca asta să fie o tragedie. Că, după ce au aflat „cum este dacă”, au opţiunea de a se întoarce. Cu un alt tren sau pe jos. Şi este în regulă. Cu toţii ne plimbăm din când în când pe şine. (mai mult…)

luni

14

martie 2016

3

COMENTARII

A fi sau a nu fi „vedetă” de televiziune

Scris de , Publicat in Dilema veche

Eu_mic

În vara sufocantă a lui 2003, când m-am mutat în Bucureşti din Cluj-Napoca, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune”, cert este că, din acel grup, mai suntem, în prezent, în TVR, doar două. (mai mult…)

miercuri

9

martie 2016

4

COMENTARII

Poveste cu clătite reci

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

Acum mulți ani, când tata a venit în București, în ziua în care am semnat contractul pentru locuința mea, am decis să sărbătorim marea schimbare la restaurant. Unul de la mine din Drumul Taberei, unde mai fusesem de nenumărate ori. Nu era nici ieftin, nici servirea nu era grozavă, dar mâncarea era cu adevărat gustoasă, pe vremea aceea. (mai mult…)

duminică

28

februarie 2016

1

COMENTARII

Learning to Fly

Scris de , Publicat in Căutări

Fluture_mic

Recent, am asistat la o discuție, în metrou, între două fete de maximum 28 de ani. Una dintre ele, cu părul lung și blond, îi povestea celeilalte, brunetă, mai înaltă și cu un coc sever, cum își rotunjește veniturile lună de lună, în corporația unde lucrează. Pe scurt, își calcula suma de bani de care ar avea nevoie în plus, o împărțea la plata pe o oră suplimentară și stătea peste program în fiecare seară, cât era nevoie. Se mândrea că reușise odată să facă de-a dreptul 20 de milioane așa. (mai mult…)