Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

marți

17

martie 2015

5

COMENTARII

Cât să nu mori de sete

Scris de , Publicat in Căutări

Un prieten la fel de drag pe cât e depărtarea dintre noi mi-a spus recent un fel de poveste. Nu ştiu dacă a auzit-o undeva, dacă a mai zis-o şi altora sau a inventat-o numai pentru mine. Voi încerca să o transmit mai departe, aşa cum am înţeles-o eu.

Să presupunem că ai de făcut un drum în deşert, un drum anevoios şi imprevizibil ca o viaţă de om, spre o ţintă pe care numai tu o ştii, visată, imaginată, fixată din toate puterile în cel mai ferit colţ al sufletului tău. La un moment dat, sau poate în câteva rânduri, apare cineva care îţi întinde o cană cu apă proaspătă şi limpede. Te uiţi neprietenos la om şi împingi cana pentru că, de ceva vreme deja, tu ţi-ai fi dorit o mandarină mare şi coaptă, răcoritoare atât cât trebuie şi plină de miez. Omul priveşte mirat şi un pic întristat la tine. Nu are aşa ceva să-ţi dea. Tu eşti însă absolut convins că în desaga lui mare trebuie să fie o mandarină exact aşa cum ţi-ai conturat-o, aşa că o ceri şi o aştepţi.

Desert

©Emilian Chirilă | www.emilianchirila.ro

Nu te-ai înşelat. Are, chiar mai multe. Numai că respectivele mandarine nu sunt pentru tine. Poţi să le crezi mici, acre, cum vrei. Cert este că nici una dintre ele nu e a ta, specială, rotundă, desăvârşită. Va veni şi aceea, într-o zi, după ce vei fi acceptat deja lucrurile care ţi se oferă, chiar dacă nu se potrivesc cu aşteptările tale din momentul cu pricina, tocmai pentru că sunt tot ce poate da omul care-ţi taie calea.

Drumul prin deşert spre limanul tău imaginar ar putea fi cumplit de lung. Nu mai bine ai fi deschis la tot ce se întâmplă? Ia cana cu apă. Altfel te usuci de sete.

5 Comentarii

    • Anda

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *