Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

Thursday

19

April 2018

1

COMENTARII

Decalog

Scris de , Publicat in Căutări

Cineastul polonez Krzysztof Kieślowski a transpus, la finele anilor `80, cele zece porunci în zece ore de film pentru televiziune. Zece episoade dramatice, răscolind tot umanul din noi.

„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” e subtitlul primei părți, în care un profesor universitar își crește singur băiatul de 10 ani întru glorificarea științei. Nu există problemă pentru care (dacă este descompusă corect și cu formulele aplicate ca la carte) computerul să nu aibă soluția exactă.

Nerăbdător să-și încerce noile patine, cadoul de Crăciun din partea unei mame aflate departe, care nu sună aproape niciodată, Pawel vorbește cu Institutul Meteorologic pentru a afla date precise despre vremea din ultimele zile. Tatăl le introduce pe toate într-un program menit să testeze rezistența gheții la presiune. A rezultat că cineva de trei ori mai greu decât Pawel ar putea patina în siguranță. După ce băiatul a mers la culcare, tatăl a mai verificat o dată calculele, apoi a ieșit și a probat el însuși gheața de pe lac, sărind, patinând, lovind-o cu un băț.

A doua zi, gheața de pe lac se crapă și Pawel moare înecat.

Decalogue-1

Cred că religia, dincolo de promisiunile unei lumi minunate (sau, dimpotrivă, ale unei suferințe veșnice), dincolo de reguli stricte și de lipsa de înțelegere a unor aspecte care țin de natura umană, ar fi de dorit să ofere și mijoacele de a trăi mai bine viața care ne este dată acum, aici. De a ne înțelege mai bine –pe noi și între noi. De a ne găsi, cumva, liniștea în această lume în care ipotenuza la pătrat va fi mereu suma pătratelor catetelor. Și în care gheața se poate crăpa în fiecare zi.

-Ce este moartea? și-a întrebat Pawel tatăl, la un moment dat.

-Inima încetează să mai pompeze sângele, care nu mai ajunge la creier. Funcționarea încetează, totul se oprește. Acesta este sfârșitul.

-Și ce mai rămâne?

-Rămâne ce a realizat acea persoană. Amintirea ei. Amintirea că se purta într-un fel anume, că poate a fost o persoană bună. Chipul ei, zâmbetul ei. Sau poate dintele ei lipsă.

-Nu ai spus nimic despre sufletul ei.

-Nu există suflet.

-Mătușa spune că există.

-Unii consideră că e mai ușor să trăiești crezând asta.

1 Comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *