Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

iubire

vineri

10

februarie 2017

1

COMENTARII

Never Let You Go

Scris de , Publicat in Întâmplări

Closertosky

După moartea prietenului ei, Eugenia Kuyda i-a creat acestuia o conștiință virtuală. Un program care să răspundă în locul lui, în aceeași manieră în care ar fi făcut-o chiar el. Roman Mazurenko fusese pasionat nu doar de informatică, ci și de artă, în toate formele ei. Călătorea mult, iubea petrecerile și avea o personalitate fascinantă. Cu ajutorul inteligenței artificiale, Eugenia voia să-i păstreze individualitatea. A adunat mesaje, mii de linii de dialog schimbate de Roman cu prietenii, informații, fotografii, în scopul de a reconstrui o adevărată rețea neuronală, capabilă să-i reproducă stilul de a conversa.

(mai mult…)

vineri

16

decembrie 2016

2

COMENTARII

Show Must Go On

Scris de , Publicat in Întâmplări

mica

Am ajuns, la un moment dat, cu diverse treburi organizatorice, printr-un studio din TVR în care am prezentat, vreme de vreo două sezoane, o emisiune în direct. Aproape că nu mi-aș fi amintit de asta atunci dacă nu aș fi zărit, aruncat într-un colț neluminat, plin de praf, vechiul meu decor. (mai mult…)

vineri

3

iunie 2016

1

COMENTARII

vineri

15

aprilie 2016

0

COMENTARII

Rezultat: negativ

Scris de , Publicat in Căutări

Mica

De câte ori am de-a face cu spitale și doctori trec printr-o gamă de stări greu de clasificat. În primul rând, mi-e frică. De întrebări, de durere, de tot ce ar putea să urmeze. În al doilea rând, omit să spun tot adevărul. Pentru că n-am respectat regulile, n-am fost cumpătată, n-am ascultat. În al treilea rând, mi-e rușine. Să fiu dezbrăcată, înțepată, întoarsă pe toate părțile. Și, în cele din urmă, mă simt cumplit de vulnerabilă. Ca și când orice rău mi se poate întâmpla. Ca și când toată viața mea confortabilă de până atunci s-ar putea schimba, iar eu ar trebui, chiar „ar trebui”, să o iau de la capăt, altfel. (mai mult…)

vineri

19

februarie 2016

0

COMENTARII

1+1=3

Scris de , Publicat in Căutări

Trois_mic

O relație se sprijină pe doi oameni, ca pe doi piloni. Ea se clatină când există o problemă de stabilitate la unul dintre piloni, la amândoi sau în cazul în care, chiar dacă pilonii sunt solizi, legătura dintre ei este una dezechilibrată. (mai mult…)

vineri

8

ianuarie 2016

6

COMENTARII

Aceasta nu este o poveste de succes

Scris de , Publicat in Căutări

Tot încerc să scriu ceva despre 2015 de o vreme. Înainte de acest an, în marea majoritate a timpului, îmi doream să scot o carte şi să prezint o emisiune şi, cum acestea nu apăreau, mă simţeam îndreptăţită să fiu nefericită şi deznădăjduită. (mai mult…)

miercuri

11

noiembrie 2015

2

COMENTARII

Aproape nimic de nereparat

Scris de , Publicat in Căutări

Mica

Am un prieten foarte bun care crede despre mine că pot găsi o cale de a ieşi din orice situaţie. Că pot convinge oamenii să se întoarcă din drum şi destinul să-mi mai dea o şansă. Că nimic nu mă poate face cu adevărat să mă opresc din a încerca. You can fix anything, îmi scrie. (mai mult…)

marți

13

octombrie 2015

5

COMENTARII

Acum e cel mai rău şi cel mai bine

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

The old dreams were good dreams; they didn’t work out, but glad I had them, zice fotograful din filmul “Podurile din Madison County”. Multe persoane care au citit “Camere de hotel” îmi scriu în ultima vreme să mă întrebe ce s-a mai întâmplat cu visele vechi, cu poveştile vechi, cu iubirile vechi. (mai mult…)

marți

11

august 2015

5

COMENTARII

Tata

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

Textul de mai jos a apărut cu patru ani în urmă. Intenţionam să intervin mai mult asupra lui, dar mi-am dat seama că aş schimba tonul şi starea în care a fost scris atunci. Îl păstrez aici pentru că nu vreau să-l pierd. Şi pentru că unele lucruri (puţine, preţioase, magice) nu se schimbă niciodată.

(mai mult…)

miercuri

22

iulie 2015

2

COMENTARII

No More Drama

Scris de , Publicat in Căutări

©Emilian Chirilă | www.emilianchirila.ro

Ziua de 22 iulie 2003 a fost la fel de caldă precum cea de azi. Eu purtam un costum vernil, acelaşi pe care l-am avut şi când mi-am luat licenţa în jurnalism la Cluj, nişte sandale bej cu toc înalt, iar părul meu cumplit de lung era ondulat, întrucât stătuse pe bigudiuri toată noaptea. Voiam să intru prin Dorobanţilor, habar nu aveam că mai există o intrare, de unde apelai un număr de interior, iar cineva trebuia să vină să te preia, cu un bon. A fost prima mea zi în TVR. (mai mult…)