Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

noapte

joi

24

septembrie 2020

0

COMENTARII

Ce se-ntâmplă cu noi

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

Am tot încercat să-mi amintesc când am simțit-o prima dată. N-am reușit. Starea s-a insinuat treptat, parșiv, asemeni unui vin bun care îți urcă până-n creștetul capului. Dar să zicem c-a fost într-o dimineață, așa că reiau:

(mai mult…)

vineri

18

mai 2018

2

COMENTARII

Răul cel mai mic

Scris de , Publicat in Căutări

Începe ca o pată mică, aproape insesizabilă, pe obraz, sus. Ca un pistrui obraznic care mai apare uneori, vara, când ești încă meritat de tânăr. Apoi crește, încet, dar temeinic. Tu n-o prea observi, apoi o ignori. Nu te deranjează cu nimic și nu ai fost niciodată unul dintre ipohondrii care se verifică o dată pe lună. Apoi începi să simți o ușoară arsură, iar lumea, întâi mai subtil, apoi de-a dreptul îngrijorată, îți atrage atenția. (mai mult…)

luni

7

mai 2018

0

COMENTARII

Noaptea în care am devenit adult

Scris de , Publicat in Întâlniri

Trees_mic

Am putea fuma o țigară pe o bordură, ai propus. Dar Bucureștiul are borduri multe, iar eu mereu mă pierd când trebuie să fac o alegere, chiar și între două lucruri. În Cișmigiu, la leagăne, am zis. Acolo unde voia să fie îngropat C. Popescu, poetul pe care nu-l știu decât puțini. Ca să i se odihnească bine păcatele de la atâta joacă a copiilor, cu lopățele și găletușe. Da, acolo. Nu-i loc mai bun. O să am un ziar în mână, ai mai zis, iar eu m-am întrebat dacă mai sunt ziare. Dacă mai există măcar unul. (mai mult…)