Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

poveste

vineri

15

aprilie 2016

0

COMENTARII

Rezultat: negativ

Scris de , Publicat in Căutări

Mica

De câte ori am de-a face cu spitale și doctori trec printr-o gamă de stări greu de clasificat. În primul rând, mi-e frică. De întrebări, de durere, de tot ce ar putea să urmeze. În al doilea rând, omit să spun tot adevărul. Pentru că n-am respectat regulile, n-am fost cumpătată, n-am ascultat. În al treilea rând, mi-e rușine. Să fiu dezbrăcată, înțepată, întoarsă pe toate părțile. Și, în cele din urmă, mă simt cumplit de vulnerabilă. Ca și când orice rău mi se poate întâmpla. Ca și când toată viața mea confortabilă de până atunci s-ar putea schimba, iar eu ar trebui, chiar „ar trebui”, să o iau de la capăt, altfel. (mai mult…)

duminică

3

aprilie 2016

0

COMENTARII

Povești adevărate despre lucruri întâmplate

Scris de , Publicat in Camere de hotel

Mica

Am încheiat „Camere de hotel” așa: …dacă ar trebui să dau un sfat unor adolescenţi, pe teme de alegeri şi reuşită, aş zice să nu se teamă de gări. Să urce în trenuri. S-o facă imaginându-şi doar destinaţia, conştienţi fiind că drumul, viteza şi condiţiile de călătorie pot să nu depindă de ei. Că se pot răzgândi şi pot coborî, chiar de mai multe ori, fără ca asta să fie o tragedie. Că, după ce au aflat „cum este dacă”, au opţiunea de a se întoarce. Cu un alt tren sau pe jos. Şi este în regulă. Cu toţii ne plimbăm din când în când pe şine. (mai mult…)

luni

14

martie 2016

3

COMENTARII

A fi sau a nu fi „vedetă” de televiziune

Scris de , Publicat in Dilema veche

Eu_mic

În vara sufocantă a lui 2003, când m-am mutat în Bucureşti din Cluj-Napoca, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune”, cert este că, din acel grup, mai suntem, în prezent, în TVR, doar două. (mai mult…)

miercuri

9

martie 2016

4

COMENTARII

Poveste cu clătite reci

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

Acum mulți ani, când tata a venit în București, în ziua în care am semnat contractul pentru locuința mea, am decis să sărbătorim marea schimbare la restaurant. Unul de la mine din Drumul Taberei, unde mai fusesem de nenumărate ori. Nu era nici ieftin, nici servirea nu era grozavă, dar mâncarea era cu adevărat gustoasă, pe vremea aceea. (mai mult…)

marți

13

octombrie 2015

5

COMENTARII

Acum e cel mai rău şi cel mai bine

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

The old dreams were good dreams; they didn’t work out, but glad I had them, zice fotograful din filmul “Podurile din Madison County”. Multe persoane care au citit “Camere de hotel” îmi scriu în ultima vreme să mă întrebe ce s-a mai întâmplat cu visele vechi, cu poveştile vechi, cu iubirile vechi. (mai mult…)

vineri

26

iunie 2015

2

COMENTARII

Hoaţa de fericiri

Scris de , Publicat in Căutări

IMG_3064_mica

M-a întrebat cineva, după ce mi-a citit cartea, dacă scriu vreodată când sunt fericită. N-am ştiut să-i răspund, pe loc. Scrisul în momente de suflet apăsat şi de minte înnorată vine de la sine şi întoarce problemele pe dos în văzul lumii. Fericirile mi le ţin în sertar. (mai mult…)

duminică

3

mai 2015

1

COMENTARII

Vă aştept la lansare!

Scris de , Publicat in Camere de hotel

COPERTE

Cartea mea a ieşit de la tipar. Ne pregătim să facem cunoştinţă cu lumea. La câţiva prieteni a ajuns deja, direct de pe site-ul editurii Herg Benet. Eu o am pe birou, dar încă nu am îndrăznit să o răsfoiesc pagină cu pagină. Mă bucur că are o copertă minunată. Că mama a citit ce a scris Simona Catrina în prefaţă şi a plâns. Că Adina Popescu a reuşit, în câteva rânduri meşteşugite, să surprindă întreaga esenţă a cărţii. Că Alex Voicescu şi Cristina Nemerovschi sunt cei mai buni oameni pe care aş fi putut să-i am lângă mine în aventura asta.

(mai mult…)

marți

17

martie 2015

5

COMENTARII

Cât să nu mori de sete

Scris de , Publicat in Căutări

Desert

Un prieten la fel de drag pe cât e depărtarea dintre noi mi-a spus recent un fel de poveste. Nu ştiu dacă a auzit-o undeva, dacă a mai zis-o şi altora sau a inventat-o numai pentru mine. Voi încerca să o transmit mai departe, aşa cum am înţeles-o eu.

(mai mult…)

vineri

13

februarie 2015

7

COMENTARII

Pentru un strop de fericire

Scris de , Publicat in Întâlniri

ImaginaryHill

„Până la urmă, pentru ce avem noi în momentul ăsta facem tot efortul”, îmi zice. „Adică?”, îl întreb. „Ne turnăm sufletele în cuvinte sau în versuri, compunem cântece, ne întrecem în cele mai absurde competiţii, urcăm pe acoperişul lumii, descoperim, inventăm, cucerim. Toate ca să ajungem aici, la o respiraţie distanţă de cineva. Nu crezi?”

(mai mult…)