Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

tata

vineri

15

aprilie 2016

0

COMENTARII

Rezultat: negativ

Scris de , Publicat in Căutări

Mica

De câte ori am de-a face cu spitale și doctori trec printr-o gamă de stări greu de clasificat. În primul rând, mi-e frică. De întrebări, de durere, de tot ce ar putea să urmeze. În al doilea rând, omit să spun tot adevărul. Pentru că n-am respectat regulile, n-am fost cumpătată, n-am ascultat. În al treilea rând, mi-e rușine. Să fiu dezbrăcată, înțepată, întoarsă pe toate părțile. Și, în cele din urmă, mă simt cumplit de vulnerabilă. Ca și când orice rău mi se poate întâmpla. Ca și când toată viața mea confortabilă de până atunci s-ar putea schimba, iar eu ar trebui, chiar „ar trebui”, să o iau de la capăt, altfel. (mai mult…)

miercuri

9

martie 2016

4

COMENTARII

Poveste cu clătite reci

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

Acum mulți ani, când tata a venit în București, în ziua în care am semnat contractul pentru locuința mea, am decis să sărbătorim marea schimbare la restaurant. Unul de la mine din Drumul Taberei, unde mai fusesem de nenumărate ori. Nu era nici ieftin, nici servirea nu era grozavă, dar mâncarea era cu adevărat gustoasă, pe vremea aceea. (mai mult…)

marți

11

august 2015

5

COMENTARII

Tata

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

Textul de mai jos a apărut cu patru ani în urmă. Intenţionam să intervin mai mult asupra lui, dar mi-am dat seama că aş schimba tonul şi starea în care a fost scris atunci. Îl păstrez aici pentru că nu vreau să-l pierd. Şi pentru că unele lucruri (puţine, preţioase, magice) nu se schimbă niciodată.

(mai mult…)

marți

24

februarie 2015

0

COMENTARII

Accidentul

Scris de , Publicat in Închipuiri

©Emilian Chirilă | www.emilianchirila.ro

Când întunericul s-a transformat în alb, m-au durut rău ochii. Am înţeles că mă aflu într-un pat, într-o cameră cu mobilier din cale-afară de auster, unde mirosea înţepător a medicamente. Un spital. Din poziţia în care eram nu se vedea mare lucru. La un moment dat, un chip uşor încruntat (sau poate mi se părea, din pricina ochelarilor care-i tot alunecau de pe nas), uşor îngrijorat, s-a aplecat deasupra mea. Doctorul.

(mai mult…)