Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

televiziune

luni

14

martie 2016

3

COMENTARII

A fi sau a nu fi „vedetă” de televiziune

Scris de , Publicat in Dilema veche

Eu_mic

În vara sufocantă a lui 2003, când m-am mutat în Bucureşti din Cluj-Napoca, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune”, cert este că, din acel grup, mai suntem, în prezent, în TVR, doar două. (mai mult…)

duminică

28

februarie 2016

1

COMENTARII

Learning to Fly

Scris de , Publicat in Căutări

Fluture_mic

Recent, am asistat la o discuție, în metrou, între două fete de maximum 28 de ani. Una dintre ele, cu părul lung și blond, îi povestea celeilalte, brunetă, mai înaltă și cu un coc sever, cum își rotunjește veniturile lună de lună, în corporația unde lucrează. Pe scurt, își calcula suma de bani de care ar avea nevoie în plus, o împărțea la plata pe o oră suplimentară și stătea peste program în fiecare seară, cât era nevoie. Se mândrea că reușise odată să facă de-a dreptul 20 de milioane așa. (mai mult…)

marți

11

august 2015

5

COMENTARII

Tata

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

Textul de mai jos a apărut cu patru ani în urmă. Intenţionam să intervin mai mult asupra lui, dar mi-am dat seama că aş schimba tonul şi starea în care a fost scris atunci. Îl păstrez aici pentru că nu vreau să-l pierd. Şi pentru că unele lucruri (puţine, preţioase, magice) nu se schimbă niciodată.

(mai mult…)

miercuri

22

iulie 2015

2

COMENTARII

No More Drama

Scris de , Publicat in Căutări

©Emilian Chirilă | www.emilianchirila.ro

Ziua de 22 iulie 2003 a fost la fel de caldă precum cea de azi. Eu purtam un costum vernil, acelaşi pe care l-am avut şi când mi-am luat licenţa în jurnalism la Cluj, nişte sandale bej cu toc înalt, iar părul meu cumplit de lung era ondulat, întrucât stătuse pe bigudiuri toată noaptea. Voiam să intru prin Dorobanţilor, habar nu aveam că mai există o intrare, de unde apelai un număr de interior, iar cineva trebuia să vină să te preia, cu un bon. A fost prima mea zi în TVR. (mai mult…)