Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

TVR

duminică

30

aprilie 2017

1

COMENTARII

This Is It

Scris de , Publicat in Camere de hotel, Căutări, Întâmplări

Mic

Era frig în Brașov la început de februarie, iar frigul se simte întotdeauna mai ascuțit dimineața, când ești nedormit. Puteam să iau un taxi până în centru, dar am sărit într-un autobuz, un oraș se cunoaște mai bine așa. De la un moment dat, am continuat să merg pe jos, știam orientativ unde e libraria și îmi imaginam că toate drumurile duc într-acolo. Am văzut-o de pe cealaltă parte a drumului. Avea în geam un afiș care anunța lansarea. Și o poză a mea mai veche, într-un palton verde.

(mai mult…)

vineri

16

decembrie 2016

2

COMENTARII

Show Must Go On

Scris de , Publicat in Întâmplări

mica

Am ajuns, la un moment dat, cu diverse treburi organizatorice, printr-un studio din TVR în care am prezentat, vreme de vreo două sezoane, o emisiune în direct. Aproape că nu mi-aș fi amintit de asta atunci dacă nu aș fi zărit, aruncat într-un colț neluminat, plin de praf, vechiul meu decor. (mai mult…)

luni

14

martie 2016

3

COMENTARII

A fi sau a nu fi „vedetă” de televiziune

Scris de , Publicat in Dilema veche

Eu_mic

În vara sufocantă a lui 2003, când m-am mutat în Bucureşti din Cluj-Napoca, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune”, cert este că, din acel grup, mai suntem, în prezent, în TVR, doar două. (mai mult…)

vineri

27

noiembrie 2015

0

COMENTARII

Cavalerul cerului

Scris de , Publicat in Dilema veche

Nic_mic

Despre americanul de origine română Nicholas Dimăncescu am auzit pentru prima dată la sfârşitul anului 2010. Venise în România pentru a-şi lansa filmul Knights of the Sky/ Cavalerii cerului, un documentar despre confruntările aeriene dintre piloţii români şi cei americani, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. (mai mult…)

marți

13

octombrie 2015

5

COMENTARII

Acum e cel mai rău şi cel mai bine

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

The old dreams were good dreams; they didn’t work out, but glad I had them, zice fotograful din filmul “Podurile din Madison County”. Multe persoane care au citit “Camere de hotel” îmi scriu în ultima vreme să mă întrebe ce s-a mai întâmplat cu visele vechi, cu poveştile vechi, cu iubirile vechi. (mai mult…)

marți

11

august 2015

5

COMENTARII

Tata

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mica

Textul de mai jos a apărut cu patru ani în urmă. Intenţionam să intervin mai mult asupra lui, dar mi-am dat seama că aş schimba tonul şi starea în care a fost scris atunci. Îl păstrez aici pentru că nu vreau să-l pierd. Şi pentru că unele lucruri (puţine, preţioase, magice) nu se schimbă niciodată.

(mai mult…)

miercuri

22

iulie 2015

2

COMENTARII

No More Drama

Scris de , Publicat in Căutări

©Emilian Chirilă | www.emilianchirila.ro

Ziua de 22 iulie 2003 a fost la fel de caldă precum cea de azi. Eu purtam un costum vernil, acelaşi pe care l-am avut şi când mi-am luat licenţa în jurnalism la Cluj, nişte sandale bej cu toc înalt, iar părul meu cumplit de lung era ondulat, întrucât stătuse pe bigudiuri toată noaptea. Voiam să intru prin Dorobanţilor, habar nu aveam că mai există o intrare, de unde apelai un număr de interior, iar cineva trebuia să vină să te preia, cu un bon. A fost prima mea zi în TVR. (mai mult…)

miercuri

20

mai 2015

1

COMENTARII

Lansarea a trecut, ne pregătim de lansare

Scris de , Publicat in Camere de hotel

Foto: Alina Crăiţă

Personajele masculine ale cărţii nu au venit la lansare. Toată lumea mă întreabă asta, pentru că am declarat în repetate rânduri că le voi invita. Nu văd loc mai potrivit pentru a-ţi aduna toţi foştii aşa-zis iubiţi decât o lansare de carte. Că doar n-o să-i chemi la nunta ta. (mai mult…)

miercuri

11

februarie 2015

1

COMENTARII

Vacanţa cea mai lungă

Scris de , Publicat in Dilema veche

Revolutie2

În şcoala generală mi-au trecut prin mână cele mai frumoase jucării din lume. Colega mea de bancă, Paula, avea o mătuşă în SUA, care îi trimitea mereu daruri. Nimic nu mă bucura mai mult decât să mă invite să mă joc cu ea. Nu mai văzusem până atunci nici păpuşi atât de iscusit lucrate, cu un întreg arsenal de accesorii, nici gume de şters cu miros de banane, nici tricouri „cauciucate“.

(mai mult…)