Acum e cel mai rău şi cel mai bine
Scris de Anda, Publicat in Întâmplări
The old dreams were good dreams; they didn’t work out, but glad I had them, zice fotograful din filmul “Podurile din Madison County”. Multe persoane care au citit “Camere de hotel” îmi scriu în ultima vreme să mă întrebe ce s-a mai întâmplat cu visele vechi, cu poveştile vechi, cu iubirile vechi.
Cartea cred eu că trebuia să apară aşa cum este, chiar dacă printre rânduri, pe alocuri, găsesc o înverşunare care mi-e acum străină, o încăpăţânare în a judeca oamenii după croiala-mi proprie şi o nevoie de dramatism din care mi s-a spus că şi-ar trage seva scriitorii.
Anul ăsta timpul a ales să curgă pentru mine ciudat, înghesuind evenimente cumva copleşitoare, fără vreme de respiro, fără repetiţii. Lansările cărţii au fost momente de întâlnire, de revedere şi de emoţie. Aşa cum am spus la Bucureşti, dacă atâta lume s-a strâns la un loc pentru mine, înseamnă că cei 12 ani petrecuţi într-un oraş în care nu cunoşteam pe nimeni nu au trecut degeaba. Recent am început o emisiune nouă pe TVR 1 pe care o şi prezint şi despre care voi scrie mai multe în curând. De o vreme fac echilibristică pe linia fină de demarcaţie dintre iubire şi orgoliu, alunecând cu mare voluptate când într-o parte, când în cealaltă.
©Emilian Chirilă | www.emilianchirila.ro
Mama, care luptă zilnic pe un hotar mult mai însemnat, acela dintre viaţă şi moarte, îmi repetă des citatul ei preferat: “În orice dificultate se ascunde o oportunitate.” Visele vechi poate n-au ieşit cum ai vrut, nici poveştile când ai vrut, nici iubirile cu cine ai vrut. Bucură-te că s-au întâmplat, adună-le, chiar şi numai mintal, într-o carte, şi consideră-te, cumva, continuarea lor. Volumul doi.
Iar momentele de maximă dificultate, cele în care eşti copleşit, în care ai vrea un respiro şi ai prefera ca tot ce ţi se întâmplă să fie o repetiţie şi nu viaţa însăşi, se încheie întotdeauna cu telefonul după care începi un vis nou. Te poţi afla oriunde când sună –venind cu sacoşele de la hipermarket, pe plajă în Vama Veche sau într-un grup de montaj din TVR. Ai doar mare grijă să-l auzi. Cam ăsta-i tot secretul ca să treci pragul dintre rău şi bine.
Orice s-ar întâmpla, nici ieri și nici mâine nu pot fi la nivelul lui astăzi, cu ale sale bune și rele. Iar, lăsând la o parte acea delăsare balcanică a ‘omului sub vremuri’, împăcarea cu viața în absența constrângerilor socio-religioase, acea katorthomata a lui Zenon din Kition, este singura cale curată către evoluție.
Anda, pentru ca ai inceput cu citatul dintr-un film memorabil indraznesc sa spun ca, deocamdata, tot ce ti se intampla pare desprins dintr-un film bun. Altfel, sunt sigura ca va veni si cea de-a doua carte atunci cand ii va fi sorocul. Lasa evenimentele sa curga asa cum vin si bucura-te de reusitele tale.
Lumi, aşa încerc să fac. Îţi mulţumesc că eşti pe aproape!
Personal, cartea dvs. m-a pus în fața unei oglinzi de unde m-am putut privi până în adâncul sufletului. Cu fiecare pagină citită, descopeream răspunsurile unor întrebări ce mi le pusesem de mult timp, dar pentru care niciodată n-aș fi crezut că voi și găsi aceste răspunsuri. Vă mulțumesc, mai aștept și alte cărți scrise de dvs. 🙂
Mulţumesc şi eu mult, astfel de vorbe tare îmi merg la inimă. Să ştii că de sentimentul că nu sunt singuri într-o anumită situaţie au nevoie şi cei care scriu, nu doar cititorii. Mă bucur că tocmai mi l-ai oferit.