Anda Docea

„Când am pornit la drum, cu două ore în urmă, aveam o slujbă, o soţie, o casă. Şi acum nu mai am nimic din toate astea. Nu mi-a mai rămas nimic. Mă am doar pe mine şi maşina în care sunt. Conduc şi asta e tot.” (Locke, 2013, regia Steven Knight)

Viaţa fiecăruia e un one-man show de ajuns din punctul A în punctul B, în timp real. Cu anumite reguli de circulaţie universal valabile, nişte limitări sau atuuri date de caracteristicile tehnice ale maşinii, probleme ridicate de calitatea drumului sau de condiţiile meteo. În rest, ţine numai de priceperea celui aflat la volan.

Cu fiecare kilometru parcurs devii altcineva. Când te îndepărtezi suficient, nimic din trecut, niciun om, nicio situaţie, nicio apăsare, nu va mai conta aşa cum a făcut-o cândva. Vor fi rămas în sensul opus celui de mers. În urmă. Unii vor trece pe lângă tine în viteză. Cu cât vor fi mai mulţi şi mai iuţi, cu atât vei dori mai tare să ţii ritmul lor. Să accelerezi. Să trişezi. Îţi spui că va fi o singură dată, pentru a câştiga timp. Nimic nu merge aşa, însă. Nu pe termen lung. The difference between never and once is the difference between right and wrong.

Adună-ţi resursele. Fă tot ce ţine de tine. Accelerează când se poate. Acceptă că unii nu vor mai merge pe drumul tău, o vor lua la dreapta sau la stânga sau se vor opri, pur şi simplu. Interacţiunea cu ceilalţi participanţi la trafic te poate încurca. Încearcă să fii prevăzător. Încetineşte, dacă e nevoie. Fii atent. You make one mistake, one little fucking mistake, and the whole world comes crashing down around you.

 

Eşti un om într-o maşină şi, uneori, totul se reduce la asta. Câtă vreme ea funcţionează, e bine. Concentrează-te la trafic, ţine mâinile pe volan şi rămâi treaz, treaz până la sfârşitul drumului. No matter what the situation is, you can make it good.

atenţie condus drum greşeală Locke maşină pierdere reguli risc viaţă