Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate
Saturday
September 2016
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Dilema veche
Aşteptam ritualul de sâmbătă seara o săptămână întreagă. Anii ’90 se apropiau de mijloc, iar eu tocmai intrasem la liceu. „Discoteca în blue jeans” se trasmitea în eter pe Programul III, adică Radio România Tineret, şi ţinea toată noaptea de sâmbătă spre duminică. (more…)
Sunday
December 2015
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Întâmplări
De Sărbători, televiziunile reiau aceleaşi comedii şi filme de dragoste pe care le-am mai văzut şi acum 10 sau 20 de ani. Cred că ne mai uităm la ele pentru că ne place să ne amintim de noi, cei de atunci, cei care le vedeau pentru prima dată. Într-unul dintre aceste filme, personajul principal, Peggy Sue, se trezeşte traversând timpul, în propriul trecut, din nou elevă de liceu. (more…)
Tuesday
August 2015
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Întâmplări
Textul de mai jos a apărut cu patru ani în urmă. Intenţionam să intervin mai mult asupra lui, dar mi-am dat seama că aş schimba tonul şi starea în care a fost scris atunci. Îl păstrez aici pentru că nu vreau să-l pierd. Şi pentru că unele lucruri (puţine, preţioase, magice) nu se schimbă niciodată.
Monday
July 2015
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Dilema veche
Mi-am petrecut concediile ultimilor ani la casa părintească din Aiud, judeţul Alba. Un orăşel cu puţin peste 20.000 de locuitori, bine ascuns între dealurile prietenoase din Ardeal, scăldate mai mereu într-o lumină despre care pictorul Horia Cucerzan, născut la Blaj, spunea că are culoarea mierii. Am încercat să revăd locurile pe care le străbătusem cu pasul, copil fiind, în drumeţii de o zi-două, cu rucsacul în spate, să-mi amintesc poveştile lor, să observ în ce fel le-a schimbat trecerea timpului şi cum le percepe adultul care am devenit. (more…)
Friday
April 2015
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Se spune că mintea umană are o capacitate grozavă de autoprotecţie. Că, de multe ori, blochează un eveniment neplăcut, ceva ce a adus durere, dezechilibru, deprimare. Îl închide într-un colţ întunecat, prin care nu mai şterge praful în veci. Ca şi când nu s-ar fi petrecut. Totul, pentru a merge înainte.
Wednesday
February 2015
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Întâmplări
Mama mă ducea la cinematograful din orăşelul nostru încă dinainte să învăţ literele. Ne uitam la vitrina cu afişe, vizavi de blocul în care locuiam pe atunci, şi, de câte ori venea un film românesc sau unul cu actori celebri, mama îmi spunea, uşor conspirativ: La ăsta mergem! De regulă îmi făcea un rezumat a ceea ce se petrecea pe ecran, unde eu vedeam că se schimbă scrisul întruna şi o întrebam enervant: Ce zice?
Wednesday
February 2015
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Dilema veche
În şcoala generală mi-au trecut prin mână cele mai frumoase jucării din lume. Colega mea de bancă, Paula, avea o mătuşă în SUA, care îi trimitea mereu daruri. Nimic nu mă bucura mai mult decât să mă invite să mă joc cu ea. Nu mai văzusem până atunci nici păpuşi atât de iscusit lucrate, cu un întreg arsenal de accesorii, nici gume de şters cu miros de banane, nici tricouri „cauciucate“.
