Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

Bucureşti

Sunday

10

February 2019

2

COMENTARII

Bun venit în bloc!

Scris de , Publicat in Dilema veche

Nevoită fiind să părăsesc confortabilul cuib părintesc după terminarea liceului, pentru a merge la facultate, am devenit, de-a lungul timpului, expertă în schimbat locuințe cu chirie. Zece au fost cu totul, în tot atâția ani. O jumătate, în Cluj, cealaltă, în Capitală. Pe lângă mutarea propriu-zisă, care implica nenumărate drumuri pentru a duce tot ce era necesar, de la furculiță și ceas deșteptător până la dulap și calculator, acomodarea cu vecinii era, de cele mai multe ori, o aventură în sine. (more…)

Monday

14

March 2016

3

COMENTARII

A fi sau a nu fi „vedetă” de televiziune

Scris de , Publicat in Dilema veche

În vara sufocantă a lui 2003, când m-am mutat în Bucureşti din Cluj-Napoca, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune”, cert este că, din acel grup, mai suntem, în prezent, în TVR, doar două. (more…)

Wednesday

9

March 2016

4

COMENTARII

Poveste cu clătite reci

Scris de , Publicat in Întâmplări

Acum mulți ani, când tata a venit în București, în ziua în care am semnat contractul pentru locuința mea, am decis să sărbătorim marea schimbare la restaurant. Unul de la mine din Drumul Taberei, unde mai fusesem de nenumărate ori. Nu era nici ieftin, nici servirea nu era grozavă, dar mâncarea era cu adevărat gustoasă, pe vremea aceea. (more…)

Wednesday

22

July 2015

2

COMENTARII

No More Drama

Scris de , Publicat in Căutări

Ziua de 22 iulie 2003 a fost la fel de caldă precum cea de azi. Eu purtam un costum vernil, acelaşi pe care l-am avut şi când mi-am luat licenţa în jurnalism la Cluj, nişte sandale bej cu toc înalt, iar părul meu cumplit de lung era ondulat, întrucât stătuse pe bigudiuri toată noaptea. Voiam să intru prin Dorobanţilor, habar nu aveam că mai există o intrare, de unde apelai un număr de interior, iar cineva trebuia să vină să te preia, cu un bon. A fost prima mea zi în TVR. (more…)