Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

Camere de hotel

miercuri

2

octombrie 2019

1

COMENTARII

Universul nu conspiră pentru nimic

Scris de , Publicat in Întâmplări

Există un citat din „Alchimistul” lui Coelho pomenit în declarații, interviuri și articole mai des decât oricare altul, din ce am auzit eu în ultimele decenii. Și anume: Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. Pentru lucruri care îți ies așa cum dorești, în viață, e și acesta un mod de a gândi, mai mult de dragul poveștii. Dar, în realitate, cred eu că se întâmplă cu totul altceva.

(mai mult…)

luni

7

mai 2018

0

COMENTARII

Noaptea în care am devenit adult

Scris de , Publicat in Întâlniri

Am putea fuma o țigară pe o bordură, ai propus. Dar Bucureștiul are borduri multe, iar eu mereu mă pierd când trebuie să fac o alegere, chiar și între două lucruri. În Cișmigiu, la leagăne, am zis. Acolo unde voia să fie îngropat C. Popescu, poetul pe care nu-l știu decât puțini. Ca să i se odihnească bine păcatele de la atâta joacă a copiilor, cu lopățele și găletușe. Da, acolo. Nu-i loc mai bun. O să am un ziar în mână, ai mai zis, iar eu m-am întrebat dacă mai sunt ziare. Dacă mai există măcar unul. (mai mult…)

duminică

30

aprilie 2017

1

COMENTARII

This Is It

Scris de , Publicat in Căutări, Întâmplări

Era frig în Brașov la început de februarie, iar frigul se simte întotdeauna mai ascuțit dimineața, când ești nedormit. Puteam să iau un taxi până în centru, dar am sărit într-un autobuz, un oraș se cunoaște mai bine așa. De la un moment dat, am continuat să merg pe jos, știam orientativ unde e libraria și îmi imaginam că toate drumurile duc într-acolo. Am văzut-o de pe cealaltă parte a drumului. Avea în geam un afiș care anunța lansarea. Și o poză a mea mai veche, într-un palton verde.

(mai mult…)

duminică

3

aprilie 2016

0

COMENTARII

Povești adevărate despre lucruri întâmplate

Scris de , Publicat in Întâmplări

Am încheiat „Camere de hotel” așa: …dacă ar trebui să dau un sfat unor adolescenţi, pe teme de alegeri şi reuşită, aş zice să nu se teamă de gări. Să urce în trenuri. S-o facă imaginându-şi doar destinaţia, conştienţi fiind că drumul, viteza şi condiţiile de călătorie pot să nu depindă de ei. Că se pot răzgândi şi pot coborî, chiar de mai multe ori, fără ca asta să fie o tragedie. Că, după ce au aflat „cum este dacă”, au opţiunea de a se întoarce. Cu un alt tren sau pe jos. Şi este în regulă. Cu toţii ne plimbăm din când în când pe şine. (mai mult…)

duminică

28

februarie 2016

1

COMENTARII

Learning to Fly

Scris de , Publicat in Căutări

Recent, am asistat la o discuție, în metrou, între două fete de maximum 28 de ani. Una dintre ele, cu părul lung și blond, îi povestea celeilalte, brunetă, mai înaltă și cu un coc sever, cum își rotunjește veniturile lună de lună, în corporația unde lucrează. Pe scurt, își calcula suma de bani de care ar avea nevoie în plus, o împărțea la plata pe o oră suplimentară și stătea peste program în fiecare seară, cât era nevoie. Se mândrea că reușise odată să facă de-a dreptul 20 de milioane așa. (mai mult…)

marți

13

octombrie 2015

5

COMENTARII

Acum e cel mai rău şi cel mai bine

Scris de , Publicat in Întâmplări

The old dreams were good dreams; they didn’t work out, but glad I had them, zice fotograful din filmul “Podurile din Madison County”. Multe persoane care au citit “Camere de hotel” îmi scriu în ultima vreme să mă întrebe ce s-a mai întâmplat cu visele vechi, cu poveştile vechi, cu iubirile vechi. (mai mult…)

duminică

3

mai 2015

1

COMENTARII

Vă aştept la lansare!

Scris de , Publicat in Întâmplări

Cartea mea a ieşit de la tipar. Ne pregătim să facem cunoştinţă cu lumea. La câţiva prieteni a ajuns deja, direct de pe site-ul editurii Herg Benet. Eu o am pe birou, dar încă nu am îndrăznit să o răsfoiesc pagină cu pagină. Mă bucur că are o copertă minunată. Că mama a citit ce a scris Simona Catrina în prefaţă şi a plâns. Că Adina Popescu a reuşit, în câteva rânduri meşteşugite, să surprindă întreaga esenţă a cărţii. Că Alex Voicescu şi Cristina Nemerovschi sunt cei mai buni oameni pe care aş fi putut să-i am lângă mine în aventura asta.

(mai mult…)

luni

23

martie 2015

7

COMENTARII

Cartea mea. An impar

Scris de , Publicat in Întâmplări

Prejudecata, transformată prin verificări repetate în convingere, că anii impari sunt mai bogaţi în evenimente şi întorsături, mai plini de clipe adevărate şi mai încărcaţi cu metri cubi de suflet mă bântuie de multă vreme.

(mai mult…)