Abia terminasem grădinița când ai mei și-au dat seama că am probleme cu vederea, unele destul de încurcate, care mă urmăresc până azi. M-au dus la nenumărați oftalmologi, în mai multe orașe, dar parcă niciun consult nu era concludent (ochiul drept e leneș și nu văd 3D, dar asta nu e ceva neobișnuit). În plus, îmi era foarte frică de acei ochelari metalici de probă, pe care se schimbau lentilele, arătau de parcă i-ar fi pierdut vrăjitoarea din Hansel și Gretel. Prin urmare, mă uitam pe deasupra lor. La o astfel de verificare dezastruoasă, medicul i-a zis mamei că e grav și că nu voi putea avea permis de conducere niciodată. În timp, s-a dovedit că eram perfect aptă să conduc, doar că am amânat școala de șoferi pentru când mă voi face mare. Momentul n-a mai venit niciodată. (more…)