Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

copilărie

duminică

1

decembrie 2019

6

COMENTARII

Noi când ne facem mari?

Scris de , Publicat in Întâmplări

Abia terminasem grădinița când ai mei și-au dat seama că am probleme cu vederea, unele destul de încurcate, care mă urmăresc până azi. M-au dus la nenumărați oftalmologi, în mai multe orașe, dar parcă niciun consult nu era concludent (ochiul drept e leneș și nu văd 3D, dar asta nu e ceva neobișnuit). În plus, îmi era foarte frică de acei ochelari metalici de probă, pe care se schimbau lentilele, arătau de parcă i-ar fi pierdut vrăjitoarea din Hansel și Gretel. Prin urmare, mă uitam pe deasupra lor. La o astfel de verificare dezastruoasă, medicul i-a zis mamei că e grav și că nu voi putea avea permis de conducere niciodată. În timp, s-a dovedit că eram perfect aptă să conduc, doar că am amânat școala de șoferi pentru când mă voi face mare. Momentul n-a mai venit niciodată. (mai mult…)

miercuri

2

octombrie 2019

1

COMENTARII

Universul nu conspiră pentru nimic

Scris de , Publicat in Întâmplări

Există un citat din „Alchimistul” lui Coelho pomenit în declarații, interviuri și articole mai des decât oricare altul, din ce am auzit eu în ultimele decenii. Și anume: Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. Pentru lucruri care îți ies așa cum dorești, în viață, e și acesta un mod de a gândi, mai mult de dragul poveștii. Dar, în realitate, cred eu că se întâmplă cu totul altceva.

(mai mult…)

joi

19

aprilie 2018

1

COMENTARII

Decalog

Scris de , Publicat in Căutări

Cineastul polonez Krzysztof Kieślowski a transpus, la finele anilor `80, cele zece porunci în zece ore de film pentru televiziune. Zece episoade dramatice, răscolind tot umanul din noi.

„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” e subtitlul primei părți, în care un profesor universitar își crește singur băiatul de 10 ani întru glorificarea științei. Nu există problemă pentru care (dacă este descompusă corect și cu formulele aplicate ca la carte) computerul să nu aibă soluția exactă.

(mai mult…)

marți

25

octombrie 2016

2

COMENTARII

Glitch

Scris de , Publicat in Căutări

Când aveam vreo 10 ani, distracția preferată a mea și a vărului meu, cu doi ani mai mic, a fost, o vreme, să scriem povești SF la patru mâini. Le inventam unul în continuarea celuilalt și le băteam la mașina de scris a unchiului meu, una care mereu rata litera „r”. Văru-meu nu mă lăsa să omor nici un membru al echipajului care avea misiuni în alte galaxii. (mai mult…)

miercuri

9

martie 2016

4

COMENTARII

Poveste cu clătite reci

Scris de , Publicat in Întâmplări

Acum mulți ani, când tata a venit în București, în ziua în care am semnat contractul pentru locuința mea, am decis să sărbătorim marea schimbare la restaurant. Unul de la mine din Drumul Taberei, unde mai fusesem de nenumărate ori. Nu era nici ieftin, nici servirea nu era grozavă, dar mâncarea era cu adevărat gustoasă, pe vremea aceea. (mai mult…)

miercuri

18

februarie 2015

3

COMENTARII

Ca-n filme

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mama mă ducea la cinematograful din orăşelul nostru încă dinainte să învăţ literele. Ne uitam la vitrina cu afişe, vizavi de blocul în care locuiam pe atunci, şi, de câte ori venea un film românesc sau unul cu actori celebri, mama îmi spunea, uşor conspirativ: La ăsta mergem! De regulă îmi făcea un rezumat a ceea ce se petrecea pe ecran, unde eu vedeam că se schimbă scrisul întruna şi o întrebam enervant: Ce zice?

(mai mult…)