De ce zâmbea Anastasia
Scris de Anda, Publicat in Închipuiri
Domnișoara Anastasia a fost văzută ultima dată zâmbind larg duminică dimineața, la ora 10:51.
- Contact:
Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate
duminică
august 2020
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Închipuiri
Domnișoara Anastasia a fost văzută ultima dată zâmbind larg duminică dimineața, la ora 10:51.
duminică
octombrie 2019
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Vă invit să faceți un exercițiu. Să decupați un pătrat de hârtie cu latura de 2,5 cm și să încercați să scrieți pe el numele oamenilor cu care puteți fi voi înșivă. Oamenii care țin la voi pentru că vă cunosc cu adevărat și care nu vor fugi, oricum v-ați purta cu ei. Câte nume încap? 6? 8?
sâmbătă
martie 2019
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Îi spuneam anul trecut psiholoagei la care merg că mă simt ca într-un tunel lung și întunecat, unde nu văd c-ar pătrunde vreo rază, oricât de firavă, de lumină. Oamenii mă întreabă de ani de zile deja „pe când o nouă carte?”, dar cred că ei vor, de fapt, povești scrise de cei care au niște răspunsuri, care pot promite că în 10 pași te scot din tunel, care știu să înșire iscusit cum au întrezărit raza de lumină și și-au croit drumul către ea. Oamenilor le plac poveștile despre învingători, despre cei care se reinventează și trăiesc din plin, despre cei care au curaj, care oferă soluții. Cine naiba ar vrea să citească o carte despre traiul într-un tunel? Terapeuta a început prin a-mi spune că metafora cu tunelul de unde nu se vede nicio rază de lumină i se pare foarte reușită, iar asta m-a făcut să zâmbesc un pic. Apoi m-a întrebat dacă eu merg prin tunelul ăsta sau stau pe loc. Atunci, nu am știut ce să îi spun.
miercuri
mai 2018
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Cu ceva vreme în urmă, îi povesteam unei persoane mai în vârstă și mai înțelepte cât de mult mă frământă unele întâmplări din trecut. Convingerea că, în anumite momente-cheie, aș fi putut face ceva altfel. Sau zice ceva ce n-a mai fost rostit niciodată. Iar asta ar fi schimbat radical cursul evenimentelor. A râs sincer și mi-a spus că e ca și când aș crede că o simplă barcă de hârtie ar putea pluti vreodată contra curentului. (mai mult…)
vineri
mai 2018
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Începe ca o pată mică, aproape insesizabilă, pe obraz, sus. Ca un pistrui obraznic care mai apare uneori, vara, când ești încă meritat de tânăr. Apoi crește, încet, dar temeinic. Tu n-o prea observi, apoi o ignori. Nu te deranjează cu nimic și nu ai fost niciodată unul dintre ipohondrii care se verifică o dată pe lună. Apoi începi să simți o ușoară arsură, iar lumea, întâi mai subtil, apoi de-a dreptul îngrijorată, îți atrage atenția. (mai mult…)
marți
aprilie 2018
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Cu extrem de puține excepții, foștilor mei iubiți nu le-a plăcut cum scriu. Mai concret, n-au agreat natura subiectelor abordate de mine. Poate, nici înfloriturile stilistice. Probabil, nici faptul că totul este aproape adevărat, aproape întâmplat. Pe scurt: se aflau pe o cu totul și cu totul altă lungime de undă (decât a mea) în această privință. (mai mult…)
duminică
martie 2018
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
În “Ordinary People”, o minunăție de film regizat de Robert Redford în 1980, protagonistul, un puști de liceu pe nume Conrad, se reîntâlnește cu puțin timp înainte de Crăciun cu Karen, o fată pe care o cunoscuse în spital, cu o jumătate de an în urmă. Fuseseră amândoi internați după tentative de suicid. Conrad era încă măcinat de ce se întâmplase, Karen însă arăta minunat, era radioasă și veselă, tocmai se înscrisese într-un club de teatru și pregăteau o piesă pentru Sărbători. „Hai să avem un Crăciun minunat”, îi spune ea, la plecare. „Și un an bun! Poate cel mai bun an de până acum! Hai, înveselește-te!” La scurtă vreme după, Karen avea să se sinucidă. Iar Conrad a fost devastat. „Karen era bine!”, repeta el. Dar nu, nu era. (mai mult…)
duminică
iulie 2017
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Întâmplări
Iei același tren în fiecare dimineață, la aceeași oră. Parcurgi drumul știut, stai la serviciu regulamentar și te întorci la nevastă, aceeași de 20 de ani, și la cei doi copii, aflați taman la vârsta când pretind lucruri costisitoare și nu te mai integrează în programul lor. Sau la bărbatul care nu vrea nimic altceva decât să se căsătorească repede cu tine, să deveniți părinți și toate celelalte lucruri care presupun un „împreună”.
vineri
ianuarie 2016
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Tot încerc să scriu ceva despre 2015 de o vreme. Înainte de acest an, în marea majoritate a timpului, îmi doream să scot o carte şi să prezint o emisiune şi, cum acestea nu apăreau, mă simţeam îndreptăţită să fiu nefericită şi deznădăjduită. (mai mult…)
