Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

destin

joi

24

septembrie 2020

0

COMENTARII

Ce se-ntâmplă cu noi

Scris de , Publicat in Întâmplări

Am tot încercat să-mi amintesc când am simțit-o prima dată. N-am reușit. Starea s-a insinuat treptat, parșiv, asemeni unui vin bun care îți urcă până-n creștetul capului. Dar să zicem c-a fost într-o dimineață, așa că reiau:

(mai mult…)

duminică

23

august 2020

0

COMENTARII

miercuri

16

octombrie 2019

2

COMENTARII

Viața ta (cum o știai) s-a încheiat definitiv

Scris de , Publicat in Întâmplări

De când sunt, de câte ori am obținut ceva (de regulă cu greu, mai rar printr-o potrivire neașteptată), de fiecare dată când astrele se aliniau încât să reușesc să ajung într-un loc, la orice mesaj mai altfel primit de la un om la care începeam să țin (știți voi, mesajul ăla care schimbă natura unei relații), m-am gândit că n-o să dureze. Și că, dacă fericirea e cel mai eficient mijloc de plutire, cu cât ajungi mai sus, cu atât căderea va fi mai grea. Apoi încercam să-mi imaginez care e cel mai rău lucru ce se poate întâmpla, știam că n-o să mă omoare, dar aș fi vrut totuși să găsesc un mod de a evita orice durere. Pe scurt, în mijlocul bucuriilor care tocmai prindeau contur, făceam ample repetiții pentru un dezastru imaginat.

(mai mult…)

duminică

6

octombrie 2019

1

COMENTARII

2,5 centimetri la pătrat

Scris de , Publicat in Căutări

Vă invit să faceți un exercițiu. Să decupați un pătrat de hârtie cu latura de 2,5 cm și să încercați să scrieți pe el numele oamenilor cu care puteți fi voi înșivă. Oamenii care țin la voi pentru că vă cunosc cu adevărat și care nu vor fugi, oricum v-ați purta cu ei. Câte nume încap? 6? 8?

(mai mult…)

miercuri

2

octombrie 2019

1

COMENTARII

Universul nu conspiră pentru nimic

Scris de , Publicat in Întâmplări

Există un citat din „Alchimistul” lui Coelho pomenit în declarații, interviuri și articole mai des decât oricare altul, din ce am auzit eu în ultimele decenii. Și anume: Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. Pentru lucruri care îți ies așa cum dorești, în viață, e și acesta un mod de a gândi, mai mult de dragul poveștii. Dar, în realitate, cred eu că se întâmplă cu totul altceva.

(mai mult…)

duminică

29

septembrie 2019

2

COMENTARII

Outside In

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mă întreb cum ar fi dacă ai sta închis undeva 20 de ani, aproape fără nicio legătură cu universul din exterior. Odată eliberat, adolescentul de altădată s-ar trezi că e un adult de aproape 40 de ani, într-o lume schimbată. O lume în care nimeni nu mai bea 7Up, nu mai ascultă casete și preferă să scrie mesaje decât să vorbească. Ți-ai cumpăra un telefon, ca să-ți încapă întreaga viață într-un buzunar? Ți-ai lua bicicleta și ai pedala cât poți de tare spre cel mai apropiat loc de joacă, în căutarea altor copii? Te-ai îndrăgosti? Ai încerca să „nu-ți irosești potențialul”?

(mai mult…)

sâmbătă

16

martie 2019

3

COMENTARII

Nu mă atinge-mă

Scris de , Publicat in Căutări

Îi spuneam anul trecut psiholoagei la care merg că mă simt ca într-un tunel lung și întunecat, unde nu văd c-ar pătrunde vreo rază, oricât de firavă, de lumină. Oamenii mă întreabă de ani de zile deja „pe când o nouă carte?”, dar cred că ei vor, de fapt, povești scrise de cei care au niște răspunsuri, care pot promite că în 10 pași te scot din tunel, care știu să înșire iscusit cum au întrezărit raza de lumină și și-au croit drumul către ea. Oamenilor le plac poveștile despre învingători, despre cei care se reinventează și trăiesc din plin, despre cei care au curaj, care oferă soluții. Cine naiba ar vrea să citească o carte despre traiul într-un tunel? Terapeuta a început prin a-mi spune că metafora cu tunelul de unde nu se vede nicio rază de lumină i se pare foarte reușită, iar asta m-a făcut să zâmbesc un pic. Apoi m-a întrebat dacă eu merg prin tunelul ăsta sau stau pe loc. Atunci, nu am știut ce să îi spun.

(mai mult…)

duminică

10

februarie 2019

2

COMENTARII

Bun venit în bloc!

Scris de , Publicat in Dilema veche

Nevoită fiind să părăsesc confortabilul cuib părintesc după terminarea liceului, pentru a merge la facultate, am devenit, de-a lungul timpului, expertă în schimbat locuințe cu chirie. Zece au fost cu totul, în tot atâția ani. O jumătate, în Cluj, cealaltă, în Capitală. Pe lângă mutarea propriu-zisă, care implica nenumărate drumuri pentru a duce tot ce era necesar, de la furculiță și ceas deșteptător până la dulap și calculator, acomodarea cu vecinii era, de cele mai multe ori, o aventură în sine. (mai mult…)

duminică

17

iunie 2018

1

COMENTARII

Ca s-o iei de la capăt, trebuie întâi să ajungi la el

Scris de , Publicat in Căutări

Concediul (sau vacanța, cum îi spun eu) a venit anul acesta odată cu sfârșitul de an școlar. N-am absolvit nimic nou, schimb doar, în curând, ultima cifră dintr-o vârstă din care ultimul an a fost cel mai greu. Luna iunie este însă atât de verde și de generoasă în lumină, încât aproape te convinge că nimic nu scapă netămăduit de vară.

Până acum (să zicem că) am învățat așa:

(mai mult…)

miercuri

30

mai 2018

6

COMENTARII

Bărci de hârtie

Scris de , Publicat in Căutări

Cu ceva vreme în urmă, îi povesteam unei persoane mai în vârstă și mai înțelepte cât de mult mă frământă unele întâmplări din trecut. Convingerea că, în anumite momente-cheie, aș fi putut face ceva altfel. Sau zice ceva ce n-a mai fost rostit niciodată. Iar asta ar fi schimbat radical cursul evenimentelor. A râs sincer și mi-a spus că e ca și când aș crede că o simplă barcă de hârtie ar putea pluti vreodată contra curentului. (mai mult…)