Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

întâlnire

Monday

7

May 2018

0

COMENTARII

Noaptea în care am devenit adult

Scris de , Publicat in Întâlniri

Am putea fuma o țigară pe o bordură, ai propus. Dar Bucureștiul are borduri multe, iar eu mereu mă pierd când trebuie să fac o alegere, chiar și între două lucruri. În Cișmigiu, la leagăne, am zis. Acolo unde voia să fie îngropat C. Popescu, poetul pe care nu-l știu decât puțini. Ca să i se odihnească bine păcatele de la atâta joacă a copiilor, cu lopățele și găletușe. Da, acolo. Nu-i loc mai bun. O să am un ziar în mână, ai mai zis, iar eu m-am întrebat dacă mai sunt ziare. Dacă mai există măcar unul. (more…)

Friday

27

November 2015

0

COMENTARII

Cavalerul cerului

Scris de , Publicat in Dilema veche

Despre americanul de origine română Nicholas Dimăncescu am auzit pentru prima dată la sfârşitul anului 2010. Venise în România pentru a-şi lansa filmul Knights of the Sky/ Cavalerii cerului, un documentar despre confruntările aeriene dintre piloţii români şi cei americani, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. (more…)

Tuesday

17

March 2015

5

COMENTARII

Cât să nu mori de sete

Scris de , Publicat in Căutări

Un prieten la fel de drag pe cât e depărtarea dintre noi mi-a spus recent un fel de poveste. Nu ştiu dacă a auzit-o undeva, dacă a mai zis-o şi altora sau a inventat-o numai pentru mine. Voi încerca să o transmit mai departe, aşa cum am înţeles-o eu.

(more…)

Friday

27

February 2015

1

COMENTARII

Toate întrebările rămase nerostite

Scris de , Publicat in Întâlniri

De câte ori scârţâie ceva într-o poveste de iubire simţim nevoia să verbalizăm prin interogaţii tot ce ne frământă. Unii pun întrebările pe parcurs, de fiecare dată când îi roade ceva. Alţii tac multă vreme. Adună supărări, nepotriviri şi consternări. Şi apoi îşi lansează toate curiozităţile dintr-un foc. Lung. Eu fac parte din a doua categorie.

(more…)

Friday

20

February 2015

1

COMENTARII

Traversare

Scris de , Publicat in Întâlniri

Când ne-am întâlnit, primăvara era la sfârşit, iar serile deveniseră lungi, mirosind a verde-nchis cu albastru. Eu aveam cu zece centimetri mai puţin în înălţime şi o vârstă care se declară zâmbind larg. Încă nu deprinsesem arta netezirii părului cu peria, nici pe cea a visatului cu măsură, fără risc major de cădere. Toate parfumurile mele aveau culoarea mării şi toate vorbele musteau a aşteptare.

(more…)