Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

iubire

Sunday

23

August 2020

0

COMENTARII

Saturday

16

March 2019

3

COMENTARII

Nu mă atinge-mă

Scris de , Publicat in Căutări

Îi spuneam anul trecut psiholoagei la care merg că mă simt ca într-un tunel lung și întunecat, unde nu văd c-ar pătrunde vreo rază, oricât de firavă, de lumină. Oamenii mă întreabă de ani de zile deja „pe când o nouă carte?”, dar cred că ei vor, de fapt, povești scrise de cei care au niște răspunsuri, care pot promite că în 10 pași te scot din tunel, care știu să înșire iscusit cum au întrezărit raza de lumină și și-au croit drumul către ea. Oamenilor le plac poveștile despre învingători, despre cei care se reinventează și trăiesc din plin, despre cei care au curaj, care oferă soluții. Cine naiba ar vrea să citească o carte despre traiul într-un tunel? Terapeuta a început prin a-mi spune că metafora cu tunelul de unde nu se vede nicio rază de lumină i se pare foarte reușită, iar asta m-a făcut să zâmbesc un pic. Apoi m-a întrebat dacă eu merg prin tunelul ăsta sau stau pe loc. Atunci, nu am știut ce să îi spun.

(more…)

Sunday

12

August 2018

0

COMENTARII

Poveste din tren

Scris de , Publicat in Închipuiri

Aștept în fața patiseriei mele preferate din Gara de Nord să treacă 5 minute după ora 6 și să tragă la linie trenul spre Bușteni. E foarte devreme și sunt deja la a doua cafea. Pe prima, nici n-am simțit-o. La munte se anunță 70% șanse de ploaie. S-au mai înșelat și altă dată. N-am mai făcut un traseu de mult și nu mai vreau să amân. (more…)

Sunday

17

June 2018

1

COMENTARII

Ca s-o iei de la capăt, trebuie întâi să ajungi la el

Scris de , Publicat in Căutări

Concediul (sau vacanța, cum îi spun eu) a venit anul acesta odată cu sfârșitul de an școlar. N-am absolvit nimic nou, schimb doar, în curând, ultima cifră dintr-o vârstă din care ultimul an a fost cel mai greu. Luna iunie este însă atât de verde și de generoasă în lumină, încât aproape te convinge că nimic nu scapă netămăduit de vară.

Până acum (să zicem că) am învățat așa:

(more…)

Friday

18

May 2018

2

COMENTARII

Răul cel mai mic

Scris de , Publicat in Căutări

Începe ca o pată mică, aproape insesizabilă, pe obraz, sus. Ca un pistrui obraznic care mai apare uneori, vara, când ești încă meritat de tânăr. Apoi crește, încet, dar temeinic. Tu n-o prea observi, apoi o ignori. Nu te deranjează cu nimic și nu ai fost niciodată unul dintre ipohondrii care se verifică o dată pe lună. Apoi începi să simți o ușoară arsură, iar lumea, întâi mai subtil, apoi de-a dreptul îngrijorată, îți atrage atenția. (more…)

Monday

7

May 2018

0

COMENTARII

Noaptea în care am devenit adult

Scris de , Publicat in Întâlniri

Am putea fuma o țigară pe o bordură, ai propus. Dar Bucureștiul are borduri multe, iar eu mereu mă pierd când trebuie să fac o alegere, chiar și între două lucruri. În Cișmigiu, la leagăne, am zis. Acolo unde voia să fie îngropat C. Popescu, poetul pe care nu-l știu decât puțini. Ca să i se odihnească bine păcatele de la atâta joacă a copiilor, cu lopățele și găletușe. Da, acolo. Nu-i loc mai bun. O să am un ziar în mână, ai mai zis, iar eu m-am întrebat dacă mai sunt ziare. Dacă mai există măcar unul. (more…)

Friday

10

February 2017

1

COMENTARII

Never Let You Go

Scris de , Publicat in Întâmplări

După moartea prietenului ei, Eugenia Kuyda i-a creat acestuia o conștiință virtuală. Un program care să răspundă în locul lui, în aceeași manieră în care ar fi făcut-o chiar el. Roman Mazurenko fusese pasionat nu doar de informatică, ci și de artă, în toate formele ei. Călătorea mult, iubea petrecerile și avea o personalitate fascinantă. Cu ajutorul inteligenței artificiale, Eugenia voia să-i păstreze individualitatea. A adunat mesaje, mii de linii de dialog schimbate de Roman cu prietenii, informații, fotografii, în scopul de a reconstrui o adevărată rețea neuronală, capabilă să-i reproducă stilul de a conversa.

(more…)

Friday

16

December 2016

2

COMENTARII

Show Must Go On

Scris de , Publicat in Întâmplări

Am ajuns, la un moment dat, cu diverse treburi organizatorice, printr-un studio din TVR în care am prezentat, vreme de vreo două sezoane, o emisiune în direct. Aproape că nu mi-aș fi amintit de asta atunci dacă nu aș fi zărit, aruncat într-un colț neluminat, plin de praf, vechiul meu decor. (more…)

Friday

3

June 2016

1

COMENTARII

Friday

15

April 2016

2

COMENTARII

Rezultat: negativ

Scris de , Publicat in Căutări

De câte ori am de-a face cu spitale și doctori trec printr-o gamă de stări greu de clasificat. În primul rând, mi-e frică. De întrebări, de durere, de tot ce ar putea să urmeze. În al doilea rând, omit să spun tot adevărul. Pentru că n-am respectat regulile, n-am fost cumpătată, n-am ascultat. În al treilea rând, mi-e rușine. Să fiu dezbrăcată, înțepată, întoarsă pe toate părțile. Și, în cele din urmă, mă simt cumplit de vulnerabilă. Ca și când orice rău mi se poate întâmpla. Ca și când toată viața mea confortabilă de până atunci s-ar putea schimba, iar eu ar trebui, chiar „ar trebui”, să o iau de la capăt, altfel. (more…)