Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

părinţi

Sunday

1

December 2019

6

COMENTARII

Noi când ne facem mari?

Scris de , Publicat in Întâmplări

Abia terminasem grădinița când ai mei și-au dat seama că am probleme cu vederea, unele destul de încurcate, care mă urmăresc până azi. M-au dus la nenumărați oftalmologi, în mai multe orașe, dar parcă niciun consult nu era concludent (ochiul drept e leneș și nu văd 3D, dar asta nu e ceva neobișnuit). În plus, îmi era foarte frică de acei ochelari metalici de probă, pe care se schimbau lentilele, arătau de parcă i-ar fi pierdut vrăjitoarea din Hansel și Gretel. Prin urmare, mă uitam pe deasupra lor. La o astfel de verificare dezastruoasă, medicul i-a zis mamei că e grav și că nu voi putea avea permis de conducere niciodată. În timp, s-a dovedit că eram perfect aptă să conduc, doar că am amânat școala de șoferi pentru când mă voi face mare. Momentul n-a mai venit niciodată. (more…)

Wednesday

2

October 2019

2

COMENTARII

Universul nu conspiră pentru nimic

Scris de , Publicat in Întâmplări

Există un citat din „Alchimistul” lui Coelho pomenit în declarații, interviuri și articole mai des decât oricare altul, din ce am auzit eu în ultimele decenii. Și anume: Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. Pentru lucruri care îți ies așa cum dorești, în viață, e și acesta un mod de a gândi, mai mult de dragul poveștii. Dar, în realitate, cred eu că se întâmplă cu totul altceva.

(more…)

Saturday

15

December 2018

6

COMENTARII

Lungul drum către casă

Scris de , Publicat in Dilema veche

Acum mai bine de un deceniu, în primii mei ani în București, plecările la părinți, de Crăciun, erau un ritual în sine. În primul rând, pentru distanțe atât de mari, varianta uzuală era trenul. Teoretic, se făceau cam 8-9 ore până în Ardeal. Practic, nu știai niciodată cât de mult se va întârzia între Sighișoara și Mediaș. La singura agenție de bilete din București, încă de la începutul lui decembrie, erau cozi pe trei-patru rânduri. Nu existau tichete în format electronic, nici măcar numere de ordine, nici pomeneală de rezervări online. În mulțimea pentru care antrenamentul din vremea comunistă te făcea extrem de pregătit stăteai, uneori, câte o jumătate de zi. Conținutul bagajelor, în genți care nu aveau ușurința în alunecare a celor de astăzi, era și el extrem de minuțios gândit, așa încât să încapă, la întoarcere, și câteva borcane cu zacuscă, o cutie generoasă cu salată de vinete, diverse cărnuri și, de ce nu, nițică unsoare de întins pe pâinea neagră și de pudrat  obligatoriu cu boia.

(more…)

Saturday

17

September 2016

8

COMENTARII

Poveste de dragoste cu voci de radio

Scris de , Publicat in Dilema veche

Aşteptam ritualul de sâmbătă seara o săptămână întreagă. Anii ’90 se apropiau de mijloc, iar eu tocmai intrasem la liceu. „Discoteca în blue jeans” se trasmitea în eter pe Programul III, adică Radio România Tineret, şi ţinea toată noaptea de sâmbătă spre duminică. (more…)

Wednesday

9

March 2016

4

COMENTARII

Poveste cu clătite reci

Scris de , Publicat in Întâmplări

Acum mulți ani, când tata a venit în București, în ziua în care am semnat contractul pentru locuința mea, am decis să sărbătorim marea schimbare la restaurant. Unul de la mine din Drumul Taberei, unde mai fusesem de nenumărate ori. Nu era nici ieftin, nici servirea nu era grozavă, dar mâncarea era cu adevărat gustoasă, pe vremea aceea. (more…)

Sunday

28

February 2016

1

COMENTARII

Learning to Fly

Scris de , Publicat in Căutări

Recent, am asistat la o discuție, în metrou, între două fete de maximum 28 de ani. Una dintre ele, cu părul lung și blond, îi povestea celeilalte, brunetă, mai înaltă și cu un coc sever, cum își rotunjește veniturile lună de lună, în corporația unde lucrează. Pe scurt, își calcula suma de bani de care ar avea nevoie în plus, o împărțea la plata pe o oră suplimentară și stătea peste program în fiecare seară, cât era nevoie. Se mândrea că reușise odată să facă de-a dreptul 20 de milioane așa. (more…)

Friday

8

January 2016

6

COMENTARII

Aceasta nu este o poveste de succes

Scris de , Publicat in Căutări

Tot încerc să scriu ceva despre 2015 de o vreme. Înainte de acest an, în marea majoritate a timpului, îmi doream să scot o carte şi să prezint o emisiune şi, cum acestea nu apăreau, mă simţeam îndreptăţită să fiu nefericită şi deznădăjduită. (more…)

Sunday

6

December 2015

0

COMENTARII

Unde vrei să te trezeşti de Crăciun?

Scris de , Publicat in Întâmplări

De Sărbători, televiziunile reiau aceleaşi comedii şi filme de dragoste pe care le-am mai văzut şi acum 10 sau 20 de ani. Cred că ne mai uităm la ele pentru că ne place să ne amintim de noi, cei de atunci, cei care le vedeau pentru prima dată. Într-unul dintre aceste filme, personajul principal, Peggy Sue, se trezeşte traversând timpul, în propriul trecut, din nou elevă de liceu. (more…)

Tuesday

11

August 2015

5

COMENTARII

Tata

Scris de , Publicat in Întâmplări

Textul de mai jos a apărut cu patru ani în urmă. Intenţionam să intervin mai mult asupra lui, dar mi-am dat seama că aş schimba tonul şi starea în care a fost scris atunci. Îl păstrez aici pentru că nu vreau să-l pierd. Şi pentru că unele lucruri (puţine, preţioase, magice) nu se schimbă niciodată.

(more…)

Monday

27

July 2015

6

COMENTARII

Comoara dintre dealuri

Scris de , Publicat in Dilema veche

Mi-am petrecut concediile ultimilor ani la casa părintească din Aiud, judeţul Alba. Un orăşel cu puţin peste 20.000 de locuitori, bine ascuns între dealurile prietenoase din Ardeal, scăldate mai mereu într-o lumină despre care pictorul Horia Cucerzan, născut la Blaj, spunea că are culoarea mierii. Am încercat să revăd locurile pe care le străbătusem cu pasul, copil fiind, în drumeţii de o zi-două, cu rucsacul în spate, să-mi amintesc poveştile lor, să observ în ce fel le-a schimbat trecerea timpului şi cum le percepe adultul care am devenit. (more…)