Welcome to Fantasy Land!
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Încă trăiești în Fantasy Land, mi-a zis o prietenă, toate poveștile astea care, de fapt, nu s-au întâmplat, nu sunt cel mai sănătos lucru. Uită-te ceva mai atent la realitate.
Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate
Monday
September 2019
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Încă trăiești în Fantasy Land, mi-a zis o prietenă, toate poveștile astea care, de fapt, nu s-au întâmplat, nu sunt cel mai sănătos lucru. Uită-te ceva mai atent la realitate.
Saturday
March 2019
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
Îi spuneam anul trecut psiholoagei la care merg că mă simt ca într-un tunel lung și întunecat, unde nu văd c-ar pătrunde vreo rază, oricât de firavă, de lumină. Oamenii mă întreabă de ani de zile deja „pe când o nouă carte?”, dar cred că ei vor, de fapt, povești scrise de cei care au niște răspunsuri, care pot promite că în 10 pași te scot din tunel, care știu să înșire iscusit cum au întrezărit raza de lumină și și-au croit drumul către ea. Oamenilor le plac poveștile despre învingători, despre cei care se reinventează și trăiesc din plin, despre cei care au curaj, care oferă soluții. Cine naiba ar vrea să citească o carte despre traiul într-un tunel? Terapeuta a început prin a-mi spune că metafora cu tunelul de unde nu se vede nicio rază de lumină i se pare foarte reușită, iar asta m-a făcut să zâmbesc un pic. Apoi m-a întrebat dacă eu merg prin tunelul ăsta sau stau pe loc. Atunci, nu am știut ce să îi spun.
Saturday
December 2018
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Dilema veche
Acum mai bine de un deceniu, în primii mei ani în București, plecările la părinți, de Crăciun, erau un ritual în sine. În primul rând, pentru distanțe atât de mari, varianta uzuală era trenul. Teoretic, se făceau cam 8-9 ore până în Ardeal. Practic, nu știai niciodată cât de mult se va întârzia între Sighișoara și Mediaș. La singura agenție de bilete din București, încă de la începutul lui decembrie, erau cozi pe trei-patru rânduri. Nu existau tichete în format electronic, nici măcar numere de ordine, nici pomeneală de rezervări online. În mulțimea pentru care antrenamentul din vremea comunistă te făcea extrem de pregătit stăteai, uneori, câte o jumătate de zi. Conținutul bagajelor, în genți care nu aveau ușurința în alunecare a celor de astăzi, era și el extrem de minuțios gândit, așa încât să încapă, la întoarcere, și câteva borcane cu zacuscă, o cutie generoasă cu salată de vinete, diverse cărnuri și, de ce nu, nițică unsoare de întins pe pâinea neagră și de pudrat obligatoriu cu boia.
Monday
May 2018
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Întâlniri
Am putea fuma o țigară pe o bordură, ai propus. Dar Bucureștiul are borduri multe, iar eu mereu mă pierd când trebuie să fac o alegere, chiar și între două lucruri. În Cișmigiu, la leagăne, am zis. Acolo unde voia să fie îngropat C. Popescu, poetul pe care nu-l știu decât puțini. Ca să i se odihnească bine păcatele de la atâta joacă a copiilor, cu lopățele și găletușe. Da, acolo. Nu-i loc mai bun. O să am un ziar în mână, ai mai zis, iar eu m-am întrebat dacă mai sunt ziare. Dacă mai există măcar unul. (more…)
Friday
April 2016
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
De câte ori am de-a face cu spitale și doctori trec printr-o gamă de stări greu de clasificat. În primul rând, mi-e frică. De întrebări, de durere, de tot ce ar putea să urmeze. În al doilea rând, omit să spun tot adevărul. Pentru că n-am respectat regulile, n-am fost cumpătată, n-am ascultat. În al treilea rând, mi-e rușine. Să fiu dezbrăcată, înțepată, întoarsă pe toate părțile. Și, în cele din urmă, mă simt cumplit de vulnerabilă. Ca și când orice rău mi se poate întâmpla. Ca și când toată viața mea confortabilă de până atunci s-ar putea schimba, iar eu ar trebui, chiar „ar trebui”, să o iau de la capăt, altfel. (more…)
Sunday
April 2016
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Întâmplări
Am încheiat „Camere de hotel” așa: …dacă ar trebui să dau un sfat unor adolescenţi, pe teme de alegeri şi reuşită, aş zice să nu se teamă de gări. Să urce în trenuri. S-o facă imaginându-şi doar destinaţia, conştienţi fiind că drumul, viteza şi condiţiile de călătorie pot să nu depindă de ei. Că se pot răzgândi şi pot coborî, chiar de mai multe ori, fără ca asta să fie o tragedie. Că, după ce au aflat „cum este dacă”, au opţiunea de a se întoarce. Cu un alt tren sau pe jos. Şi este în regulă. Cu toţii ne plimbăm din când în când pe şine. (more…)
Monday
March 2016
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Dilema veche
În vara sufocantă a lui 2003, când m-am mutat în Bucureşti din Cluj-Napoca, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune”, cert este că, din acel grup, mai suntem, în prezent, în TVR, doar două. (more…)
Wednesday
March 2016
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Întâmplări
Acum mulți ani, când tata a venit în București, în ziua în care am semnat contractul pentru locuința mea, am decis să sărbătorim marea schimbare la restaurant. Unul de la mine din Drumul Taberei, unde mai fusesem de nenumărate ori. Nu era nici ieftin, nici servirea nu era grozavă, dar mâncarea era cu adevărat gustoasă, pe vremea aceea. (more…)
Tuesday
October 2015
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Întâmplări
The old dreams were good dreams; they didn’t work out, but glad I had them, zice fotograful din filmul “Podurile din Madison County”. Multe persoane care au citit “Camere de hotel” îmi scriu în ultima vreme să mă întrebe ce s-a mai întâmplat cu visele vechi, cu poveştile vechi, cu iubirile vechi. (more…)
Friday
June 2015
COMENTARII
Scris de Anda, Publicat in Căutări
M-a întrebat cineva, după ce mi-a citit cartea, dacă scriu vreodată când sunt fericită. N-am ştiut să-i răspund, pe loc. Scrisul în momente de suflet apăsat şi de minte înnorată vine de la sine şi întoarce problemele pe dos în văzul lumii. Fericirile mi le ţin în sertar. (more…)