Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

trecut

duminică

29

septembrie 2019

2

COMENTARII

Outside In

Scris de , Publicat in Întâmplări

Mă întreb cum ar fi dacă ai sta închis undeva 20 de ani, aproape fără nicio legătură cu universul din exterior. Odată eliberat, adolescentul de altădată s-ar trezi că e un adult de aproape 40 de ani, într-o lume schimbată. O lume în care nimeni nu mai bea 7Up, nu mai ascultă casete și preferă să scrie mesaje decât să vorbească. Ți-ai cumpăra un telefon, ca să-ți încapă întreaga viață într-un buzunar? Ți-ai lua bicicleta și ai pedala cât poți de tare spre cel mai apropiat loc de joacă, în căutarea altor copii? Te-ai îndrăgosti? Ai încerca să „nu-ți irosești potențialul”?

(mai mult…)

miercuri

30

mai 2018

6

COMENTARII

Bărci de hârtie

Scris de , Publicat in Căutări

Cu ceva vreme în urmă, îi povesteam unei persoane mai în vârstă și mai înțelepte cât de mult mă frământă unele întâmplări din trecut. Convingerea că, în anumite momente-cheie, aș fi putut face ceva altfel. Sau zice ceva ce n-a mai fost rostit niciodată. Iar asta ar fi schimbat radical cursul evenimentelor. A râs sincer și mi-a spus că e ca și când aș crede că o simplă barcă de hârtie ar putea pluti vreodată contra curentului. (mai mult…)

vineri

3

iunie 2016

1

COMENTARII

luni

14

martie 2016

3

COMENTARII

A fi sau a nu fi „vedetă” de televiziune

Scris de , Publicat in Dilema veche

În vara sufocantă a lui 2003, când m-am mutat în Bucureşti din Cluj-Napoca, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune”, cert este că, din acel grup, mai suntem, în prezent, în TVR, doar două. (mai mult…)

duminică

28

februarie 2016

1

COMENTARII

Learning to Fly

Scris de , Publicat in Căutări

Recent, am asistat la o discuție, în metrou, între două fete de maximum 28 de ani. Una dintre ele, cu părul lung și blond, îi povestea celeilalte, brunetă, mai înaltă și cu un coc sever, cum își rotunjește veniturile lună de lună, în corporația unde lucrează. Pe scurt, își calcula suma de bani de care ar avea nevoie în plus, o împărțea la plata pe o oră suplimentară și stătea peste program în fiecare seară, cât era nevoie. Se mândrea că reușise odată să facă de-a dreptul 20 de milioane așa. (mai mult…)

duminică

6

decembrie 2015

0

COMENTARII

Unde vrei să te trezeşti de Crăciun?

Scris de , Publicat in Întâmplări

De Sărbători, televiziunile reiau aceleaşi comedii şi filme de dragoste pe care le-am mai văzut şi acum 10 sau 20 de ani. Cred că ne mai uităm la ele pentru că ne place să ne amintim de noi, cei de atunci, cei care le vedeau pentru prima dată. Într-unul dintre aceste filme, personajul principal, Peggy Sue, se trezeşte traversând timpul, în propriul trecut, din nou elevă de liceu. (mai mult…)

vineri

17

aprilie 2015

10

COMENTARII

This Old Heart of Mine

Scris de , Publicat in Căutări

Se spune că mintea umană are o capacitate grozavă de autoprotecţie. Că, de multe ori, blochează un eveniment neplăcut, ceva ce a adus durere, dezechilibru, deprimare. Îl închide într-un colţ întunecat, prin care nu mai şterge praful în veci. Ca şi când nu s-ar fi petrecut. Totul, pentru a merge înainte.

(mai mult…)

marți

24

februarie 2015

0

COMENTARII

Accidentul

Scris de , Publicat in Închipuiri

Când întunericul s-a transformat în alb, m-au durut rău ochii. Am înţeles că mă aflu într-un pat, într-o cameră cu mobilier din cale-afară de auster, unde mirosea înţepător a medicamente. Un spital. Din poziţia în care eram nu se vedea mare lucru. La un moment dat, un chip uşor încruntat (sau poate mi se părea, din pricina ochelarilor care-i tot alunecau de pe nas), uşor îngrijorat, s-a aplecat deasupra mea. Doctorul.

(mai mult…)

duminică

8

februarie 2015

16

COMENTARII

Tu când te-ai auzit ultima dată trăind?

Scris de , Publicat in Căutări

“Când am simţit că mă desprind de pământ, reacţia mea n-a fost de plăcere, ci de fericire. M-am auzit cum trăiesc, ca să spun aşa.” Sunt vorbele prin care inventatorul francez J.A.C. Charles descrie prima ascensiune la bordul unui balon cu hidrogen, de pe 1 decembrie 1783. Sau, cel puţin, aşa ne spune Julian Barnes în “Niveluri de viaţă”.

(mai mult…)