Anda Docea

Poveşti aproape adevărate despre lucruri aproape întâmplate

Friday

20

February 2015

1

COMENTARII

Traversare

Scris de , Publicat in Întâlniri

Când ne-am întâlnit, primăvara era la sfârşit, iar serile deveniseră lungi, mirosind a verde-nchis cu albastru. Eu aveam cu zece centimetri mai puţin în înălţime şi o vârstă care se declară zâmbind larg. Încă nu deprinsesem arta netezirii părului cu peria, nici pe cea a visatului cu măsură, fără risc major de cădere. Toate parfumurile mele aveau culoarea mării şi toate vorbele musteau a aşteptare.

Când ne-am despărţit, iarna era la început, cu iz de ger straşnic şi plumburiu. Tu aveai acelaşi cer răsturnat în ochi şi acelaşi fel liniştit de a mă privi. Palmele tale ştiau pe de rost toate curburile trupului meu, iar mintea ta sfredelitoare mă dezbrăcase deja de toate gândurile. Amprenta mea olfactivă îşi alesese un loc ferit pe retina sufletului tău, iar cuvintele mele, glazuroase şi explicite, fuseseră deja şoptite doar pentru tine.

Traversare

©Emilian Chirilă | www.emilianchirila.ro

Niciuna dintre părţi nu a formulat vreo plângere ulterioară. Nici bunuri materiale comune n-am avut de partajat, nici visuri, nici fotografii de vacanţă. N-a fost decât un schimb reciproc avantajos, cu durată determinată.

Viaţa asta merită un Nobel pentru literatură, atât de iscusit pune în pagină începuturile, cu potriviri, nuanţe, freamăt. Şi un Pulitzer pentru fotografia de final.

(13 decembrie 2012)

1 Comentariu

  1. jeni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *